DArtBraila

Spiritele peretilor privesc. Spiritele peretilor vorbesc. Eu stau si ranjesc stupid cautand un raspuns impoisibil. Ce rost are sa le numar? Camera e plina de putredul miros..al lor.. Corzile dezacordate ale chitarii rasuna. Snurul colorat se misca in adierea vantului inexistent. Vorbele sunt nule. Priviri imi bantuie capul. Spiritele vorbesc. Ma atrag. Ma vor ! Miros putred, zambet stupid, corzi dezacordate, snur colorat, vant inexistent, ele, eu...ma vor... Draga mea Luna, nu ma lasa sa plec cu ele ! Aminteste-i ! Ma vor...

Tricoul lui uzat si decolorat cu My Dying Bride ii invelea ei corpul slabit si fara vlaga. Ii observa picioarele slabe de sub tricou. Era palida, distanta. Nu era langa el. Se chinuia sa scape de acea depresie crunta. Nu-l vroia langa ea. Il alunga incet cu mintea-i incetosata, confuza si oarba. Ii simtea despresia si nu vroia sa plece de langa ea. Statea acolo, studiind-o si incercand s-o atinga. "Pleaca..." zise vocea tremuranda. I-a zarit o lacrima pe obrazul drept. Nu a sters-o. El era inca acolo nemiscat, studiind-o in continuare. "Pleaca !!" zbiera ea, scapand inca doua lacrimi si cazand la pamant cu privirea spre tavanul luminat de lun